AJUTATI-NE SA SALVAM SPITALUL!
Primarul orasului Tandarei, Sava Vasile, face apel la toi locuitorii orasului, precum si la cei ai comunelor din zona de est a judetului Ialomita sa sustina prin semnatura proprie protestul fata de decizia ministrului sanatatii de a desfiinta Spitalul Orasenesc Tandarei si a-l transforma in azil de batrani.
Motivele obiective care indreptatesc protestul nostru se pot citi facand click aici
T A N D A R E I
DESCRIERE GENERALĂ
Amplasare în teritoriu
Orasul Tăndărei este situat în partea de nord-est a judeţului Ialomiţa şi formează, împreună cu municipiile Slobozia, Feteşti şi Urziceni, reţeaua aşezărilor urbane a judeţului Ialomiţa. Oraşul este mai puţin dezvoltat sub aspect economic şi al echipării tehnice şi sociale decât celelalte trei oraşe, dar ocupă o poziţie cheie în zona de nord-est a judeţului. Populaţia în anul 2006 era de 12.549 locuitori, oraşul situându-se în categoria oraşelor mici (sub 20000 locuitori). Rolul teritorial important al localităţii este determinat de poziţia sa în cadrul reţelei de transport şi de căi de comunicaţii, precum şi de funcţiile de servire a populaţiei rurale din zonele învecinate.
Legături în reţeaua de localităţi
Oraşul Tăndărei este un nod rutier, cuprinzând două trasee majore care se întâlnesc în centrul oraşului, respectiv DN 2A Bucureşti-Constanţa şi DN 21A dinspre Brăila.
Suprafaţă (intravilan, administrativ). Suprafaţa totală a localităţii este de 11.325 ha, din care suprafaţa de 721,88 ha reprezintă intravilanul localităţii, iar 9286 ha extravilan.
Scurt istoric. Tăndăreiul a devenit oraş în anul 1968. Istoricul C.C. Giurescu apreciază că Ţăndăreiul face parte (alături de Buşteni, Plopeni, Brădieni) din categoria localităţilor cu nume de pădure. Istoricul este de părere că i s-a spus aşa de la urmaşii lui Ţandără, întemeietorul sau primul stăpân al satului, care la rândul său a căpătat această poreclă de la ţandăra care sare din trunchiul copacului la tăiatul cu toporul. Deşi există certitudinea că este mult mai vechi, satul Ţăndărei este atestat documentar pentru prima dată la 18 iunie 1854, într-un hrisov emis la Bucureşti, la cancelaria lui Mihai Viteazul, prin care domnul întăreşte boierului Necula o serie de proprietăţi. Printre martorii participanţi la această confirmare se numărau şi „Gonţea şi Voicăi de Ţăndărei” (Sursa: Tătăreanu Iosif – Monografia Ţăndărei). Prima menţiune cartografică a localităţii s-a făcut în harta militară austriacă a Tării Româneşti, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârsitul secolului al XVIII-lea, moşia şi satul Tăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lenş, crescut sub protecţia lui Ipsilanti şi ocupând diferite funcţii în administraţia Tării Româneşti. Cea mai veche împărţire a judeţului în plasii se cunoaşte din anul 1778. Tăndăreiul face parte din plasa Oraşul. Odata cu instituirea Regulamentului Organic (1831-1848), organizarea anterioară se modifică şi Tăndăreiul face parte din plasa Balta. Din anul 1859 pâna în 1864, Tăndăreiul a avut statut de sat, în componenţa căruia intrau câteva cătune. După aplicarea Legii comunale elaborate de A.I.Cuza, devine comună, reşedinţa plasii Balta. În legătură cu populaţia localităţii, cea mai veche informaţie provine din anul 1861, când Tăndăreiul, cu cătunele Câineasca, Strachina şi Musteanca avea 261 case şi 310 familii. În anul 1874, comuna avea o populatie de 1235 locuitori, fiind una din cele mai mari comune din cele 22, câte avea plasa Balta.Prin Legea din 01.04.1901, se formeaza plasa Tăndărei, cu reşedinţa la Tăndărei si având arondate 12 comune, administrată de un revizor comunal. Din 23.04.1905, Ţandareiul preia si comunele fostei plasii Iazul. Între anii 1930-1940, cu sprijinul primăriei au fost realizate construcţii importante pentru comună: Scoala primară din satul Gara, Cantina şcolară din satul Strachina, Piaţa din satul Gara, Grajdul comunal al primăriei, Clopotniţa de la biserica din comuna, Judecătoria de pace. În perioada 1938-1944 se realizează electrificarea comunei, iar în anul 1932, se formează noua comună Tăndărei Gară, împreună cu Strachina. Între anii 1950-1960, Tăndăreiul a făcut parte din raionul Feteşti, regiunea Constanţa. În anul 1960 se înfiinţează Liceul Teoretic. Între anii 1960-1968 face parte din Raionul Feteşti, regiunea Bucureşti. În anul 1968, prin Legea nr.2 din 16.02.1968, emisă de Marea Adunare Naţională, Tăndăreiul este declarat oraş, format prin contopirea a trei sate: Tăndărei, Tăndărei Gară şi Strachina. Dezvoltarea oraşului Tăndărei în ultimele decenii a fost influenţată de o serie de factori, precum:- tranzitarea oraşului de artere rutiere de importanţă naţională şi judeţeană (DN 2A, DN 21 A, DJ 212),- tranzitarea oraşului de tronsonul de cale ferată Feteşti-Făurei, care leagă 2 artere magistrale ale reţelei naţionale de cale ferată (Bucureşti-Brăila şi Bucureşti-Constanţa),- prezenţa râului Ialomiţa în zona de sud şi a lacului Strachina la vest),- amplasarea platformei industriale în partea de nord-vest a oraşului şi realizarea racordului CF cu artera Slobozia-Feteşti,- realizarea zonei de blocuri şi a unor dotări de educaţie şi sănătate în partea de est a oraşului, ceea ce a sporit atractivitatea acestei zone în detrimentul celorlalte cartiere.
Elemente ale cadrului natural. Localitatea Ţăndărei este una din marile aşezări de câmpie, situată în Bărăganul central, pe malul stâng al Ialomiţei, pe terasă, la 24 km amonte de locul de vărsare în Dunăre, într-o zonă unde râul face multe meandre. În apropiere, se află limanul fluviatil cunoscut cu numele de lacul Strachina, care se întinde pe o distanţă de aproximativ 10 km spre nord până în comuna Valea Ciorii. În lunca Ialomiţei s-au format soluri aluviale fertile, cu conţinut ridicat de substanţe nutritive, care au oferit posibilitatea de a practica agricultura şi creşterea animalelor. Pe ambele maluri se află pâlcuri de pădure cu arbori de esenţă moale numite zăvoaie. La 5 km est se află pădurea Chirana în care predomină stejarul. Clima oraşului Ţăndărei este asemănătoare cu cea a judeţului Ialomiţa, excesiv continentală, teritoriul aflându-se sub influenţa maselor de aer estice continentale, vestice oceanice şi sudice mediteraneene, materializate în vânturi aspre din nord-est (Crivăţul), uscate din sud-est (Austrul), care provoacă adesea îndelungate perioade de seceta. Este influenţată şi de precipitaţiile scăzute neuniforme şi cu diferenţe mari de la un anotimp la altul.